Greseala

Aş fi preferat ca el să uite, să treacă cu vederea peste această mică greşeală. Să îmi permită să il iubesc în continuare. Dar nu, a fost greşeala mea, l-am înşelat pe cel mai bun prieten al meu, pe iubitul meu. Il iubesc atât de tare încât nu există nici un preţ pentru care eu aş putea să il uit. Nimic. E viaţa mea. De mici am fost unul lângă altul, şi a

bia acum 2 ani ne-am dat seama că ne iubim. Sau mă rog, eu una cel puţin. Aş fi vrut să fug cu el, să nu mai fim distraşi sau influenţaţi de alte guri rele. Lumea vorbeşte, şi aşa s-a întâmplat şi acum. A uitat că il ador, că el e viaţa mea şi că eu sunt cel care il iubeşte cel mai mult pe lumea asta. A ezitat, şi a lăsat o greşeală a nestăpânirii mele de ordine feminina să ne despartă. Am fost o idioata. Dar nu voi lăsa o problemă de ordin minor să ne despartă. Il voi convinge că am nevoie de el, şi el de mine...