Suferinta

De cateva ore stau singură, închisă în camera mea şi plâng. Nici nu aveţi idee ce relaxant e plânsul. Cred că e cea mai uşoară metodă de a te descotorosi de energiile negative. Dar în exces, nu face deloc bine. Cum sunt eu acum, de exemplu. De 2 zile nu am mai fost la şcoală. Nu am mai vorbit cu nimeni, doar cu prietena mea cea mai bună. Criss e

 o persoană extraordinară, genul de om care şi atunci când te comporţi ca un tâmpit stă lângă tine şi te calmează fredonând piese nemuritoare de la Radiohead.  În orice caz, moralul meu e la pământ. Am o criză adolescentină. Toţi adolescenţii au, mai devreme sau mai târziu. Partea proastă e că mă simt oribil şi că sunt destul de sigură că vinovatul pentru suferinţa mea din acest moment, sunt eu.